Știați că toți caii care se nasc într-un an, indiferent de sex, sunt botezați cu nume începând cu aceeași literă din alfabet? Litera „C” corespunde, de pildă, anului 1990, iar „D” lui 1991. Prin 2000 s-a ajuns la „N” și s-a continuat până la epuizarea alfabetului. Anul acesta, contoarul s-a resetat și a ajuns din nou la litera A. Vi se pare interesant? Dacă da, atunci este un motiv pentru a citi reportajul care urmează, dedicat celui mai nobil dintre animale.
Și caii au poveștile lor. Unele cuminți și terne, altele palpitante și aventuroase. În ultima categorie intră, categoric, și singurul cal olimpic din România… Îl mai țineți minte pe Carnaval? A fost una dintre vedetele delegației tricolore la Jocurile Olimpice de la Atena. „Perechea” lui din șa, Viorel Bubău, a făcut atunci eforturi uriașe pentru a ajunge la JO. A cheltuit aproape 150.000 de euro, a strâns punct cu punct de la concursuri mici și a ajuns sub cerul senin al Greciei la concursul complet.
A refuzat să mai sară Clasați pe ultimul loc după proba de dresaj (75), Carnaval și Bubău au abandonat la cross-country în fața obstacolului cu numărul 26. Epuizat, armăsarul a refuzat să mai continue întrecerea olimpică, oferind mai apoi una dintre imaginile impresionante ale Jocurilor: un cal stors și trist, băgat la perfuzii, asemenea unui om deshidratat. Ulterior, s-a aflat că armăsarul a fost forțat, fiind aruncat în cazanul patimilor olimpice, deși era accidentat.
După Olimpiada de la Atena s-a zvonit că singurul cal olimpic din România încă în viață a fost împușcat din cauza problemelor medicale. Nimic mai fals. ProSport l-a descoperit pe Carnaval la ferma de creștere a cailor Jegălia, unde e ținut pe post de „tezaur genetic”.
„Ca un drogat în sevraj” Ferma Jegălia se găsește în comuna Perișoru, pe drumul spre Fetești. Aparține de Regia Autonomă a Pădurilor și deține 225 de cai, majoritatea din rasa Cal de Sport Românesc, una creată special pentru sărituri peste obstacole. Aici s-a născut Carnaval, pe 28 aprilie 1990, de aici a plecat la Târgu Mureș, în 1997, pentru competiții, și tot aici s-a întors pe 18 iulie 2005. „Când l-au adus, era ca un drogat în sevraj. Nu mișca buza de jos, și câteva luni a stat înfipt pe picioare, aproape blocat. A fost forțat peste limitele sale, iar mai apoi neglijat”, spune inginerul Ioan Oprian, directorul fermei, în timp ce ne conduce spre boxa unde se află Carnaval.
Suflet cald și blând Armăsarul olimpic are statut de vedetă. Boxă impecabilă, atenție deosebită și spațiu pentru a se mișca. Nu mănâncă jăratic, ca în poveste, dar strălucește. Aceeași culoare, vânăt-păstrăviu! Este afară în țarc, face ture, iar pielea i se înfioară doar atunci când în apropiere bubuie armele grele la poligonul de tir din vecinătate. „Ne-a murit un mânz din cauza zgomotului. S-a speriat și a intrat cu capul direct într-un stâlp”, explică Oprian. Carnaval se oprește și adulmecă musafirii. Te lasă să-l mângâi și te linge pe palmă. „Este un suflet cald și bând. Nu a avut calități extraordinare, dar este un cal inimos. Pentru vârsta lui arată foarte bine”, îl caracterizează șeful fermei.
Și-a făcut datoria, nu va fi sacrificat Carnaval este pensionar, dar are de lucru. Periodic montează iepe. La început, din cauza stresului, nu prea i-a ieșit treaba, dar acum e în formă. Are deja 12 urmași: primii i-au apărut în 2006 și, conform algoritmului, s-au ales cu nume începând cu litera „U”: Ursitoarea și Ucenic. Ultimul mânz are numai opt zile. Încă doi ani va fi pus „la muncă”. După 22 de ani, se consideră că materialul genetic nu mai e la fel de bun, iar la Jegălia primează calitatea. Ce se va întâmpla cu el după aceea? „Caii sunt evaluați periodic în funcție de calități și incluși într-un anumit program. După 22-23 de ani, în mod normal sunt scoși la licitație, pentru carne. Dar Carnaval și-a făcut datoria. Nu mă va lăsa sufletul să-l dau. Îl las să se stingă ușor și îi vom găsi un loc unde să rămână veșnic aici, la Jegălia”, mai spune Oprian.
Bubău: „L-am îngrijit ca pe copilul meu”
Viorel Bubău oftează încă după Carnaval, deși se pregătește de o nouă Olimpiadă. Are opt cai, niciunul produs românesc, iar zilele acestea pornește vânătoarea de puncte olimpice. Gândul i se întoarce însă la Carnaval. „A fost o relație specială între noi. Este un cal la care am ținut mult, pentru că mi-a permis să-mi împlinesc un vis. Am avut grijă de el ca de propriul copil și m-a durut când a fost luat de lângă mine într-o manieră josnică. După Olimpiadă, trăirile mizere politice l-au îndepărtat pe Carnaval de mine. Nu m-au mai lăsat să mă antrenez cu el. După ce își termină rostul la Jegălia, mi-aș dori să-l iau eu și să-l păstrez câte zile mai are. Sper ca factorul uman să nu intervină din nou între mine și acest cal”, a declarat târgumureșeanul Viorel Bubău.
Despre cai
â–ºUn cal trăiește între 25 și 30 de ani;
â–ºToți caii de la Jegălia sunt dangalizați cu fierul roșu. Pe pulpa din față-stânga se trec inițialele tatălui (de pildă, la Carnaval apar literele LF – Lucifer), iar pe pulpa din față-dreapta o cifră care arată al câtelea mânz este din tatăl respectiv plus indicativul hergheliei (J);
â–ºUn exemplar din rasa Cal de Sport Românesc se vinde cu un preț cuprins între 2.000 și 30.000 de lei. Sunt folosiți pentru agrement sau concursuri (sărituri peste obstacole; în țară recordul este de 2,14 metri);
â–ºO iapă nu naște mai mult de 10-12 mânji.
â–ºCalul mănâncă în jur de 20 kg pe zi de fân și concentrate;
â–ºToți caii au microcip, pentru a putea fi găsiți în cazul în care se pierd.
2 medalii olimpice a obținut România la călărie: argint în 1936 (Henri Rang și calul Delphis) și bronz în 1980 în proba de dresaj pe echipe (Andronache Donescu, Petre Roșca și Dumitru Velicu)
„Poți să știi dacă fiul lui Hagi își depășește tatăl?”
Inginerul Ioan Oprian lucrează de cinci ani la Jegălia. Spune despre cai că se simt egali cu oamenii, dar nu poate prezice dacă urmașii lui Carnaval își vor depăși înaintașul.
Domnule inginer, cum se prezenta Carnaval când a revenit la Jegălia? Avea o luxație vertebrală L6 și insuficiență cardiacă din cauză că a fost forțat peste limite. Chiar mi-a fost frică la început să nu moară pe o iapă, așa îi bătea inima!
A fost un armăsar de top? Nu, unul mediu. Dar foarte inimos. În țară mai erau atunci cai poate mai buni ca el, dar nu se calificaseră la Olimpiadă. Putea să moară la Atena din cauza epuizării? Nu, calul, când nu mai poate, se oprește. Drept dovadă că așa s-a întâmplat. Oricum, nu mai putea face față la nivel competițional, de aceea l-am scos de sub șa. Chiar dacă asta i-a supărat pe unii. Era calul nostru și aveam nevoie de tezaurul său genetic.
Dacă el nu a fost un cal de top, atunci de ce sunt atât de importanți urmașii săi? Pot ajunge ei valoroși? Poți să știi dacă fiul lui Hagi își depășește tatăl? Nu ai cum! Și aici este nevoie de răbdare, abia după patru ani vezi calitățile calului. Dar speranțe sunt. Din 15 mânji, dacă cinci sunt buni, e bine, iar dacă doi ajung pepinieri, suntem câștigați. Se păstrează linia lui Stegar (n.r. – bunicul lui Carnaval, un trăpaș de valoare). Cum ați caracteriza calul, în general? Se spune că este cel mai nobil animal. Nu este foarte inteligent, dar are o memorie fantastică. Dacă îl mângâi și îi vorbești frumos, îți răspunde cu dragoste. Dacă dai în el, nu te uită. Este prietenul, dar și egalul omului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER